Parcul
Natural Porţile de Fier se remarcă printr-o
luxuriantă biodiversitate, fapt ce a facut ca
aceasta arie naturală protejată să fie
recunoscută atât pe plan naţional, cât şi
internaţional. Condiţiile climatice, pedologie,
petrografice, geomorfologice, influenţa Dunării
asupra acestora, dar şi contextul social au
creat locuri unice, care au păstrat de-a lungul
secolelor caracteristicile unor habitate
specifice.
Ca un veştmânt purtat de secole, dar mereu
împrospătat, pădurea îmbracă masivele muntoase
ale Munţilor Almăjului şi Locvei în proporţie de
80 %, rămânând versanţii, prin care şi-a creat
Dunărea drum, golaşi, dând impresia unor locuri
neprielnice, poate chiar respingătoare. Dar doar
impresia! Aceste feţe aproape verticale, în ceea
mai mare parte calcaroase, sunt populate cu
numeroase specii endemice, rare, fire de iarbă,
arbuşti şi înmiresmate flori, care parcă poartă
taina Facerii Lumii.
Trăsătură caracteristică pentru flora
Parcului
Natural Porţile de Fier, alături de amestecul de
flore boreale, montane cu cele de origine
mediteraneană, o constituie coborârea în
altitudine a unor elemente montane şi urcarea
unor elemente sudice (R. Călinescu, S. Iana,
1964). Astfel, inversiunea termică face ca fagul
- Fagus sylvatica -
să cunoască cea mai
joasă altitudine din ţară pe Valea Mraconiei,
tisa - Taxus baccata
- relict terţiar, pe
versanţii ce străjuiesc voiniceşte Cazanele
Mari, afinul - Vaccinium myrtillus
-
populează stâncile golaşe ale Trescovăţului.
În ansamblul ei, flora
Parcului
Natural Porţile de Fier este reprezentată prin
toate cele cinci încrengături ale regnului
vegetal, după cum urmează: Phycophyta, cu 71
familii, 171 genuri şi 549 specii; Lychenophyta,
cu 34 familii, 67 genuri şi 375 specii; Fungi,
cu 48 familii, 252 genuri şi 1077 specii;
Bryophyta, cu 31 familii, 98 genuri şi 296
specii; Cormophyta, cu 67 de ordine cu 114
familii, 540 de genuri, 1395 de specii, 272 de
subspecii şi 5 varietăţi.
Studiul apartenenţei areal
geografice a speciilor de plante din arealul
Parcului Natural Porţile de Fier relevă o
dominanţă netă a elementelor nordice sau apusene
(cu un procent de 62,23%), respectiv a celor
circumpolare, europene şi continental-europene,
medio-europene şi medio-europene-mediteraneene,
eurasiatice, inclusiv continentale,
arctic-alpine, alpine-balcanice,
alpine-carpatice şi atlanto-medio-europene.
Acestea sunt urmate, ca pondere, de elementele
sudice şi endemice, respectiv elemente
medio-atlantice, medio-eurosiberiene, balcanice
şi balcano-pontice, daco-balcanice,
carpato-balcane, dacice,
balcano-alpino-carpatice şi carpatice, cu un
procent de 19,23%.
Elementele orientale sau
continental-stepice, respectiv elementele
ponto-panonice, ponto-mediteraneene şi
ponto-panono-balcanice, totalizează un procent
de 11,07 %, iar elementele policore, respectiv
cosmopolite şi advenite, un procent de 6,75%.
Numărul de elemente endemice, deşi nu foarte
mare, vine ca o completare a diversităţii mari
de elemente fitogeografice.
Galerie foto Biodiversitate
