Zona defileului Dunarii, pe ambele maluri ale acesteia, a fost locuită incă din paleolotic şi a reprezentat o cale de transport şi de comerţ utilizată in ciuda pericolelor pe care le reprezentau Cazanele Dunarii şi Porţile de Fier.

   Iată cum descrie Alexandru Boariu această porţiune a Dunării:Porta Ferea in limba latină, Danje Djerdap in sârbă, Vaskapu in maghiară, Demir-kapi in turcă,  Porţile de Fier in română: o barieră de stânci şi ape involburate  care, timp  de  secole făcea aproape imposibilă navigaţia pe Dunăre la intrarea in România. Mulţi  navigatori  curajoşi  sau  nesăbuiţi  şi-au  pierdut  viaţa incercând să străbată acest coridor periculos.

Astăzi "ucigatoarele porţi" sunt paşnice.Sute de stânci care ieseau semeţe din Dunăre creindu-i coşmaruri oricărui marinar, zac acum cuminţi sub lacul  de acumulare creat de barajul Hidrocentralei     

Porţile de Fier I. Vapoarele plutesc in linişte deasupra lor.

 După secole de confruntare acerbă, bătrâna Dunăre şi

milenarii munţi - Carpaţii pe malul românesc Balcanii pe cel   sârbesc - au incetat crâncena lor luptă. Au încheiat un       armistiţiu. Fluviul şi muntele, apa şi piatra au făcut pace.       

  Doar legendele, impresiile şi mărturiile celor care au călătorit de-a lungul secolelor prin acest mirific defileu mai amintesc despre teribila  încleştare.