Parcul Natural portile de Fier,
datorita conditiilor climatice, hidrografice,
geomorfologice, pedologice, antropice care se
imbina armonios cu biodiversitatea floristica,
reprezinta un adevarat sanctuar entomologic,
ichtiologic, herpetologic, ornitologic,
chiropterologic, fauna fiind in continuare un
tezaur neexploatat din punct de vedere
stiintific.
Nevertebratele reprezinta cea mai
mare majoritate din fauna cunoscuta pana in
prezent de pe teritoriul parcului. Cu toate
acestea, o serie de grupe de nevertebrate nu
sunt studiate sau sunt empiric studiate.
Dintre speciile de nevertebrate
existente pe teritoriul parcului, urmatoarele
sunt de interes comunitar si national:
Austropotamobius
torrentium - racul de ponoare
- Habitatul
preferat îl reprezintă apele curgătoare reci şi
repezi (izvoare, pâraie) dar poate fi întâlnit
şi în râuri sau chiar lacuri din zona montană.
Contrar numelui popular nu este o
specie caracteristică apelor subterane unde
poate totuşi ajunge odată cu viiturile. De
obicei preferă galeriile pe care le sapă în
maluri de pământ dar frecvent trăieşte ascuns şi
printre rădăcinile submerse ori sub pietre sau
bolovani. Este activ mai cu seamă noaptea
consumând aproape orice fel de hrană, din acest
motiv reprezintă un adevărat sanitar al apelor.
Juvenilii consumă preponderent hrană animală
reprezentate de macronevertebrate acvatice în
timp ce adulţii consumă frecvent hrană vegetală
şi chiar frunze de foioase căzute în apă.
Este foarte
sensibil la deficitul de oxigen şi la poluanţi
chimici, în satele unde se practică spălatul
tradiţional în albia râurilor populaţiile pot
suferi pierderi masive datorită detergenţilor.
Statutul speciei:
Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,
IUCN: VU
Starea de conservare a
populaţiei: neevaluata
Poză specie.
Poză habitat.
Cerambyx cerdo
- croitor - speia poate fi întâlnită mai ales în
zonele de câmpie, dar poate fi prezentă şi la
altitudini mai mari, în zonele favorabile
dezvoltării pădurilor de foioase, şi în special
în cele de stejar. Se dezvoltă în lemnul
stejarului, castanului, fagului, nucului,
ulmului, frasinului, salcâmului, preferând
trunchiurile groase ale arborilor în vârstă de
120-140 de ani. În vederea protejării speciei
trebuie evitate aplicarea de produse chimice şi
înainte de toate interzicerea tăierii arborilor
maturi sau bătrâni ale speciilor menţionate mai
sus.
Statutul
speciei:
Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,
IUCN: VU
Starea de
conservare a populaţiei:
neevaluata
Poză specie.
Poză habitat.

Lucanus cervus
- radasca - este cea mai cunoscuta specie din
familia Lucanidae. Traieste in gaurile copacilor
bătrâni sau in trunchiurile moarte, in special
in padurile de foioase. A fost introdusa in
anexele actelor normative privind protectia
mediului datorita declinului populatiei si a
deteriorarii sau pierderii habitatului preferat.
Managementul padurilor practicat de ocoalele
silvice presupune inlaturarea materialului
lemnos mort sau imbatranit, odata cu aceasta
fiind inlaturat si habitatul numeroaselor
insecte xilofage.
Statutul
speciei:
Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,
IUCN: VU
Starea de
conservare a populaţiei:
neevaluata
Poză specie.
Poză habitat.

Morimus
funereus
-
croitorul cenuşiu - traieste
in padurile cu esente foioase, preferand in
special padurile de cvercinee si fagetele, insa
aparitii ocazionale ale speciei au fost
semnalate si in padurile de conifere. Pentru a
evita declinul populaţiilor acestei specii sunt
necesare protejarea arborilor batrani din
padurile de foioase, interzicerea colectarii
speciei de catre colectionarii amatori şi
reducerea tratamentelor cu substante chimice
toxice in ecosistemele forestiere.
Statutul
speciei:
Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,
IUCN: VU
Starea de
conservare a populaţiei:
neevaluata
Poză specie.
Poză habitat.

Rosalia alpina
-
croitorul alpin -
Traieste in
complexul climatic al fagului si coniferelor,
mai rar in cel al stejarului, preferand in
special fagetele batrane. Specia este
periclitată şi considerată prioritară în toată
aria de distribuţie. În ciuda popularităţii
sale, informaţii despre habitatul şi plantele
gazdă sunt insuficiente, ceea ce poate
compromite strategiile de conservare. Rosalia
alpina a fost considerată în Europa
Centrală, specie montană, asociată îndeosebi cu
fagul (Fagus sylvatica), iar în europa de
sud şi sud-est este raportată şi din zonele
joase de câmpieşi plnatele gazdă aparţin unui
spectru mai larg de specii.
Statutul
speciei:
Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,
IUCN: VU
Starea de
conservare a populaţiei:
neevaluata
Poză specie.
Poză habitat.

Callimorpha
quadripunctaria
-
fluture -
specia
se intalneste in zona padurilor de foioase.
Prefera diferiti biotopi mezofili, lizierele
padurilor, poienile, desisurile de arbusti,
povarnisurile cu vegetatie abundenta.
Specie monogoneutica
(prezinta o singura generatie pe an), adultii
zboara in decursul perioadei iulie-august.
Pentru conservarea si protejarea speciei este
necesară conservarea biotopilor caracteristici
(padurile cu esente foioase), interzicerea
colectarii speciei de catre colectionarii
amatori, cercetarea raspandirii speciei pe
teritoriul Parcului Natural Portile de Fier şi
reducerea tratamentelor cu substante chimice
toxice in ecosistemele forestiere.
Statutul
speciei:
Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,
IUCN: VU
Starea de
conservare a populaţiei:
neevaluata
Poză specie.
%20quadripunctaria_small.JPG)
Pholidoptera
transsylvanica
- cosaş - specia este un sbendemit pentru
Carpaţii Româneşti, după citaţiile din
literatura, în Parcul Natural porţile de Fier
este cel mai jos punct ca şi altitudine la care
a fost intalnita specia.
Statutul
speciei:
Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,
IUCN: VU
Starea de
conservare a populaţiei:
neevaluata
Poză specie.
Poză habitat.