Faună

  

 

Parcul Natural portile de Fier, datorita conditiilor climatice, hidrografice, geomorfologice, pedologice, antropice care se imbina armonios cu biodiversitatea floristica, reprezinta un adevarat sanctuar entomologic, ichtiologic, herpetologic, ornitologic, chiropterologic, fauna fiind in continuare un tezaur neexploatat din punct de vedere stiintific.

Nevertebratele reprezinta cea mai mare majoritate din fauna cunoscuta pana in prezent de pe teritoriul parcului. Cu toate acestea, o serie de grupe de nevertebrate nu sunt studiate sau sunt empiric studiate.

Dintre speciile de nevertebrate existente pe teritoriul parcului, urmatoarele sunt de interes comunitar si national:

  Austropotamobius torrentium - racul de ponoare - Habitatul preferat îl reprezintă apele curgătoare reci şi repezi (izvoare, pâraie) dar poate fi întâlnit şi în râuri sau chiar lacuri din zona montană. Contrar numelui popular nu este o specie caracteristică apelor subterane unde poate totuşi ajunge odată cu viiturile. De obicei preferă galeriile pe care le sapă în maluri de pământ dar frecvent trăieşte ascuns şi printre rădăcinile submerse ori sub pietre sau bolovani. Este activ mai cu seamă noaptea consumând aproape orice fel de hrană, din acest motiv reprezintă un adevărat sanitar al apelor. Juvenilii consumă preponderent hrană animală reprezentate de macronevertebrate acvatice în timp ce adulţii consumă frecvent hrană vegetală şi chiar frunze de foioase căzute în apă.

Este foarte sensibil la deficitul de oxigen şi la poluanţi chimici, în satele unde se practică spălatul tradiţional în albia râurilor populaţiile pot suferi pierderi masive datorită detergenţilor.

Statutul speciei: Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,

IUCN: VU

Starea de conservare a populaţiei: neevaluata

                    Poză specie.    Poză habitat.  

Cerambyx cerdo - croitor - speia poate fi întâlnită mai ales în zonele de câmpie, dar poate fi prezentă şi la altitudini mai mari, în zonele favorabile dezvoltării pădurilor de foioase, şi în special în cele de stejar. Se dezvoltă în lemnul stejarului, castanului, fagului, nucului, ulmului, frasinului, salcâmului, preferând trunchiurile groase ale arborilor în vârstă de 120-140 de ani. În vederea protejării speciei trebuie evitate aplicarea de produse chimice şi înainte de toate interzicerea tăierii arborilor maturi sau bătrâni ale speciilor menţionate mai sus.

Statutul speciei: Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,

IUCN: VU

Starea de conservare a populaţiei: neevaluata

                    Poză specie.    Poză habitat.

Lucanus cervus - radasca - este cea mai cunoscuta specie din familia Lucanidae. Traieste in gaurile copacilor bătrâni sau in trunchiurile moarte, in special in padurile de foioase. A fost introdusa in anexele actelor normative privind protectia mediului datorita declinului populatiei si a deteriorarii sau pierderii habitatului preferat. Managementul padurilor practicat de ocoalele silvice presupune inlaturarea materialului lemnos mort sau imbatranit, odata cu aceasta fiind inlaturat si habitatul numeroaselor insecte xilofage.

Statutul speciei: Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,

IUCN: VU

Starea de conservare a populaţiei: neevaluata

                    Poză specie.   Poză habitat.

Morimus funereus - croitorul cenuşiu - traieste in padurile cu esente foioase, preferand in special padurile de cvercinee si fagetele, insa aparitii ocazionale ale speciei au fost semnalate si in padurile de conifere. Pentru a evita declinul populaţiilor acestei specii sunt necesare protejarea arborilor batrani din padurile de foioase, interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori şi reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere.

Statutul speciei: Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007, IUCN: VU

Starea de conservare a populaţiei: neevaluata

                    Poză specie.    Poză habitat.

Rosalia alpina - croitorul alpin - Traieste in complexul climatic al fagului si coniferelor, mai rar in cel al stejarului, preferand in special fagetele batrane. Specia este periclitată şi considerată prioritară în toată aria de distribuţie. În ciuda popularităţii sale, informaţii despre habitatul şi plantele gazdă sunt insuficiente, ceea ce poate compromite strategiile de conservare. Rosalia alpina a fost considerată în Europa Centrală, specie montană, asociată îndeosebi cu fagul (Fagus sylvatica), iar în europa de sud şi sud-est este raportată şi din zonele joase de câmpieşi plnatele gazdă aparţin unui spectru mai larg de specii.

Statutul speciei: Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,

IUCN: VU

Starea de conservare a populaţiei: neevaluata

                    Poză specie.    Poză habitat.

Callimorpha quadripunctaria - fluture - specia se intalneste in zona padurilor de foioase. Prefera diferiti biotopi mezofili, lizierele padurilor, poienile, desisurile de arbusti, povarnisurile cu vegetatie abundenta. Specie monogoneutica (prezinta o singura generatie pe an), adultii zboara in decursul perioadei iulie-august. Pentru conservarea si protejarea speciei este necesară conservarea biotopilor caracteristici (padurile cu esente foioase), interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori, cercetarea raspandirii speciei pe teritoriul Parcului Natural Portile de Fier şi reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere.

Statutul speciei: Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,

IUCN: VU

Starea de conservare a populaţiei: neevaluata

                        Poză specie.

Pholidoptera transsylvanica - cosaş - specia este un sbendemit pentru Carpaţii Româneşti, după citaţiile din literatura, în Parcul Natural porţile de Fier este cel mai jos punct ca şi altitudine la care a fost intalnita specia.

Statutul speciei: Directiva Habitate, Flora, Fauna, OUG 57/2007,

IUCN: VU

Starea de conservare a populaţiei: neevaluata

                         Poză specie.    Poză habitat.